învățătură

Romanian

Etymology

From învăța +‎ -ătură. Compare Aromanian nvitsãturã.

Noun

învățătură f (plural învățături)

  1. learning
  2. studies
  3. lesson, teaching, instruction

Declension
Declension of învățătură
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) învățătură învățătura (niște) învățături învățăturile
genitive/dative (unei) învățături învățăturii (unor) învățături învățăturilor
vocative învățătură, învățăturo învățăturilor

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.